Cinematograful îngerilor… şi nu numai

E posibil ca de multe ori ceea ce facem să nu ni se pară important. Avem impresia adesea, că suntem sub imperiul viciosului cerc: muncă, acasă, iar muncă şi iar acasă. Sau aşa cum amintea o reclamă, suntem bolnavi de sindromul biropat, chiar dacă pentru unii biroul ia forma unui loc înfrigurat sau sufocant(depinde de anotimp) de afară, iar în loc de stilou unii au altfel de unelte de câştigare a existenţei. Mulţi avem impresia că nu facem nimic important în 24 de ore, însă nu trebuie să uităm că indiferent ce facem, totul este important, fie în bine, fie în rău. Noi suntem nişte oameni importanţi, de aceea tot ce facem devine important. Iar importanţa noastră nu vine de la materia din care suntem făcuţi nici de la ceea ce realizăm noi, ci de la faptul că Isus a murit pentru noi, considerându-ne valoroşi în ochii Lui. Fiecare faptă a noastră schimbă lumea; calitatea acţiunilor noastre determină calitatea lumii noastre.

Îngerii din ceruri şi fiinţele necăzute din Univers privesc înspre noi, oamenii căzuţi. Viaţa noastră este atât de străină de viaţa lor, iar alegerile noastre sunt atât de ciudate în comparaţie cu alegerile lor. Pentru univers, tot ce facem noi este important. Când alegem să iubim în ciuda urii existente si publicitate, fiinţele universului ovaţionează bucuroşi, atunci când suntem mânaţi de compasiune faţă de semenii noştri, ajutându-i, făcându-le câte un bine, universul este în sărbătoare. Când iertarea şi acceptarea semnenilor este manifestată pe pământ, cerul cântă “Slavă! Slavă!”. Fiecare gest al iubirii, pune un stăvilar potopului de ură existent aici pe tărâmul nostru răzvrătit, iar cu cât ne iubim mai mult unii pe alţii şi pe Dumnezeu, Împărăţia lui Dumnezeu se extinde.

De 6000 de ani, înainte ca orice tehnică modernă să fie dezvoltată, îngerii şi fraţii noştrii din celelalte lumi, se uitau la noi la fel cum ne uităm la pelicula dintr-un cinematograf. Iar viaţa noastră bate filmul. De 6000 de ani îngerii privesc tragediile noastre, violenţele noastre, crimele noastre, comediile noastre şi poveştile noastre de dragoste. De la căderea în păcat încoace, poveştile de dragoste s-au schimbat atât de mult încât cei mai mulţi credem deja că dragostea există doar în poveşti, iar neiubirea este alegerea cu cel mai mare rating. Nu am văzut noi la cinema-urile noastre atâta violenţă câtă au văzut îngerii de acolo de sus, de-alungul acestor milenii. Eu cred că s-au săturat încă de prima violenţă a lui Cain asupra lui Abel. Îmi dau seama că vor mai trebui să ne privescă cum ne urâm şi ne ucidem, încă puţină vreme, pe cei mai mulţi dintre noi, dar dacă măcar noi creştinii am lăsa ura la o parte şi am începe să ne iubim, dacă am schimba războiul în dragoste şi singurul război să fie acela împotriva egiosmului nostru, atunci îngerii ar avea canale alternative de vizionat. Ce ar fi dacă pământenii creştini şi-ar face rating prin fapte de iubire!?! Cum ar fi dacă azi şi în fiecare zi, tu şi eu, am schimba pelicula de la cinematograful îngerilor, prin modul nostru de a trăi? Ce ar fi dacă de azi am citi, învăţa şi trăi scenariul pe care Dumnezeu l-a scris pentru fiecare din noi? Ce imagini vor vedea îngerii şi familia cerească privind viaţa ta de azi? Pentru că universul, lumea şi oamenii care o compun privesc şi azi la noi, fie ca tot ce vor vedea să-i umple de uimire şi admiraţie! 5,4,3,2,1… Atenţie, se filmează!